Acest articol este un extras din site-ul Avocatoo. Vezi articolul original: Care sunt regimurile matrimoniale în România și ce trebuie să știi când vrei să te căsătorești?
Când ne gândim la căsătorie, ne imaginăm ziua în care vom spune ”da” în fața ofițerului de stare civilă, ziua în care vom deveni soțul sau soția persoanei iubite. Dar ce se întâmplă după? Ce se întâmplă cu bunurile noastre? Crema mea de mâini va deveni și a soțului pentru că ne-am căsătorit? Din fericire, nu. 😅 Ce se întâmplă cu bunurile soților și cum aceștia le gestionează ”decid” regimurile matrimoniale pe care le vom analiza în cele ce urmează.
Ce este, mai exact, un regim matrimonial?
Altfel spus, regimurile matrimoniale stabilesc care bunuri sunt comune și care bunuri sunt proprii, pentru că da, nu tot ce este al tău, este și al soțului tău.
Cele două noțiuni – căsătorie și regim matrimonial sunt interdependente. Astfel că, un regim matrimonial nu își va produce efectele în afara unei căsătorii valabil încheiate (deci trebuie să te căsătorești în primul rând) și nici o căsătorie nu poate exista fără un regim matrimonial.
Cum știu ce regim matrimonial să aleg?
Ca să știi cum îl alegi, trebuie întâi să vedem care sunt aceste regimuri și cum funcționează fiecare pentru că nu este obligatoriu să optezi pentru un regim ca să ți se aplice unul. Conform art. 312 alin. (1) Cod Civil, soții pot opta pentru unul dintre următoarele regimuri matrimoniale:
- regimul comunității legale
- regimul separației de bunuri
- regimul comunității convenționale
După cum probabil ți-ai dat seama din denumire, este important de reținut că regimul comunității legale este unul… legal 😅 și se aplică direct, ori de câte ori soții nu au optat pentru unul dintre celelalte două regimuri (separație de bunuri sau comunitate convențională) care sunt regimuri convenționale.
Dacă cu regimul legal te-ai lămurit, te întrebi ce mai este și un regim convențional? Foarte simplu – este regimul stabilit prin convenție. Adică, îți iei viitorul soț sau viitoarea soție, mergeți la notar și semnați un acord prin care stabiliți voi ce bunuri vreți să fie proprii și ce bunuri să fie comune. Sună ușor, nu? Vei vedea că și acolo, chiar dacă faceți regulile cum vreți voi, tot nu le faceți chiar cum doriți.
Pe scurt, dacă tu cu alesul sau aleasa nu mergeți la notar să semnați o convenție, bunurile voastre vor fi supuse comunității legale (deci fără grijă că nu mai trebuie să alegi un regim 😁).
Și acum că am discutat câte puțin despre regimurile matrimoniale, hai să vedem ce implică fiecare.
Regimul comunității legale
După cum am menționat și mai sus, regimul comunității legale se aplică direct, când soții nu optează pentru un alt regim. Bine bine, dar ce cuprinde acest regim?
Dispozițiile legale utile pentru această materie sunt art. 339- art. 359 Cod civil. Astfel, în cadrul comunității legale, regula spune că toate bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei sunt bunuri comune în devălmășie (adică 50-50 fiecare soț). Dar după cum ne-am obișnuit, în drept la o regulă avem, mai mereu, și excepții (aici bunurile proprii sunt excepția).
Dar, cum este firesc, soții nu au numai bunuri, au și datorii. În materia comunității legale, avem datorii proprii (regula) și datorii comune (excepția). Această structură a patrimoniului este justificată de necesitatea unui echilibru între tot ce au soții în comun și ce este propriu lor pentru a nu face abuz și a ”tulbura” patrimoniile fiecăruia.
Bunurile comune
Acum să le luăm pe rând. Bunurile comune reprezintă regula în materie și este o prezumție care poate fi răsturnată printr-o probă contrară. În categoria acestor bunuri comune pot intra atât cele corporale (casa celor doi soți) sau cele incorporale (cum ar fi dreptul de a administra casa celor doi soți).
Nu orice bun al meu sau al soțului meu este comun, astfel că el trebuie să îndeplinească trei condiții pentru a fi considerat bun comun:
- bunul să fie dobândit unul dintre soți sau de către amândoi împreună (adică să fie obținut prin act juridic cu titlu oneros)
- bunul să fie dobândit în timpul comunității legale
- bunul să NU facă parte din categoria bunurilor comune (evident că un bun o dată declarat comun, nu mai poate fi iar comun 😅)
Bunurile proprii
Considerate excepția în materie, bunurile proprii sunt cele de care soțul poate dispune în mod liber și care sunt limitativ enumerate în art. 340 Cod civil:
- bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;
- bunurile de uz personal;
- bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;
- drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;
- bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri;
- indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soţi;
- bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora;
- fructele bunurilor proprii.
Aș mai adăuga aici și bunurile care au fost dobândite în afara comunității legale, după cum cele dobândite în timpul comunității am stabilit că sunt comune.
Am stabilit care și cum sunt bunurile, dar cum le gestionăm?
Ei bine, și aici este o poveste interesantă..
După cum se poate observa, există trei tipuri de gestiune, după cum soțul poate gestiona singur sau împreună cu celălalt soț.
GESTIUNEA COMUNĂ- art. 346 Cod Civil se referă la:
- schimbarea destinației unui bun comun
- act de dispoziție cu titlu oneros pentru un imobil comun
- act de dispoziție cu titlu oneros pentru un mobil comun supus formalităților de publicitate
- o liberalitate sau un act dezinteresat- deci un act cu titlu gratuit
GESTIUNE CONCURENTĂ, conform art. 346 Cod Civil întâlnim în cazul:
- unor daruri obișnuite
- unui act prin care se dobândește un bun comun
- unui act de conservare
- unui act de folosință
- unui act de administrare
GESTIUNE EXCLUSIVĂ avem atunci când actele au un caracter personal:
- un legat
- venituri din muncă
- gestiune a banilor din contul personal al unuia dintre soți